În acest articol încerc să arăt cum mecanismele noastre mentale ne fac să punem etichete rapide și adesea negative asupra celorlalți, împărțind lumea în „buni” și „răi”. Deși avem valori comune, diferențele de priorități sau norme duc la prăpăstii între noi. Mintea caută certitudini și clasifică oamenii prin atribuiri pline de erori: negativitate, eroarea fundamentală de atribuire, părtinire față de sine, „complexul lui Dumnezeu” și biasul de confirmare. Toate întăresc primele impresii și polarizează relațiile. Cred că, înainte de a judeca, trebuie să ne amintim aceste mecanisme și să cultivăm mai multă înțelegere.
Etichetă: erori
Evitarea erorilor
Acest articol a apărut în revista Biz
Am să încep acest articol cu un mic experiment mental. Imaginați-vă că am în mână două cărți de joc: una e un 10 și cealaltă un 5. Le amestec și le pun pe masă cu fața în jos. Și vă zic așa. “Să presupunem că facem un pariu împreună, astfel: trebuie să alegi o carte. Dacă alegi 10, atunci primești de la mine 100 de lei. Dacă alegi 5, atunci pierzi 50 de lei, pe care trebuie să-i scoți din buzunar și să mi-i dai mie. În mod evident, pariul e dezavantajos pentru mine, așa că va trebui să mă plătești ca să îl accept. Care e suma maximă pe care ești dispus să o plătești ca să joci acest joc cu mine?”. Gândiți-vă la această situație și dați un răspuns. E vorba de suma maximă la care sunteți dispuși, pe cea minimă o știu deja :-). Dacă v-ați gândit, notați răspunsul undeva.