Am scris de multe ori despre felul în care se intersectează spațiul moral și cel tranzacțional în viața noastră, dar povestea experimentului din grădinițele israeliene mi-a arătat cât de radical se schimbă comportamentele atunci când mutăm relațiile dintr-un spațiu în altul. O amendă a transformat obligația morală a părinților în serviciu plătit, distrugând motivația profundă. La fel se întâmplă cu copiii, cu organizațiile sau cu relațiile noastre cotidiene. Moralitatea înseamnă să faci binele pentru că e bine, nu din frică sau interes. Ca lideri și părinți, trebuie să cultivăm spațiul moral, altfel îl pierdem.
Etichetă: tranzacțional
Tranzacții sau relații?
Eu cred cu tărie că, de la mare distanță, cea mai mare invenție a speciei noastre e societatea. Nu știu dacă știți, dar „verișorul” nostru cel mai apropiat din natură e cimpanzeul. Avem în comun cu cimpanzeii nici mai mult nici mai puțin decât 98,8% din ADN! Suntem 98,8% cimpanzei și 1,2% oameni. Cu acei 1,2% am aflat tainele Universului, am ajuns pe lună, am scris poeme și tratate de filosofie, medicină sau astronomie, am creat opere de artă, arhitectură sau inginerie și câte altele. Dar toate, toate acestea pălesc, în opinia mea, în fața uriașei realizări care este societatea.
Când specia noastră a plecat din Africa centrală pentru a coloniza planeta, acum cca 100.000 de ani, nu era nici singura și nici prima specie homo care pleca în explorare și colonizare. Înaintea noastră mai plecaseră cel puțin alte trei despre care știm. În Europa s-au așezat înaintea Homo Sapiens neanderthalienii. În Asia denisovanii, iar în insulele Oceaniei, Homo Floresiensis. Contactul cu Homo Sapiens le-a fost tuturor fatal, au dispărut. Și nu pentru că ne-am războit, nu există urme de conflict. Pur și simplu le-am umplut habitatul, am fost uluitor de mult mai bine adaptați și mai capabili să facem față vicisitudinilor unei vieți brutale. Și am reușit asta pentru că am inventat ceva fenomenal de valoros și de sofisticat: societatea.